Amintiri din vara – Grotta del Falco

20150601_101345-1Iarna nu mai vrea sa vina in adevaratul sens al cuvantului dar afara este ceata laptoasa si frig. Gandul imi zboara la insorita Italie, la diminetile senine cand iti era drag sa iesi din cort, sa-ti pregatesti cafeaua si sa te bucuri de razele blande ale astrului de foc. Era prima zi de vara calendaristica, a treia noastra zi la EuroSpeleoForum si o noua zi pentru o tura de pestera. Cu o zi inainte am facut deja cunostinta cu masivul Alburni urcand dinspre valea care adaposteste localitatile Auletta si Pertosa. De aceasta data am lasat masina lui Bogdan si Mihaelei sa poata si ei sa viziteze zona si noi (Alice, Coralia si  Geza) am vorbit cu organizatorii sa ne grupeze cu cineva care mai merge azi in tura si are loc in mijlocul de transport. Asa am ajuns sa-l DSC00196-1cunoastem pe Giuseppe, speolog incepator la cei 52 ani ai sai. Fiind nascut in zona, pe drum ne-a povestit despre frumusetile locului… De aceasta data ne-am apropiat de platoul carstic al masivului dinspre Vallo di Diano o vale deschisa numai buna de agricultura si astfel mult mai des locuita. Drumul serpuit ne-a smuls repede din peisajul de campie si ne-a purtat printre abrupturi de calcar colorate de flori galbene cu parfum imbatator spre satuce de munte parca rupte din poveste si apoi spre padurile ce acopera campurile dolinare ale platoului de calcar. Ultima bucata de drum ne-am transbordat in masinile de teren al organizaorilor pentru ca urma o portiune foarte proasta de drum forestier.

DSC00210-1Ne-am echipat in stil italian fara graba, cu voie buna si binenteles cu multa vorbarie zgomotoasa :). De la „vestiar” pana la intrarea in pestera am mers mai putin de 5 minute.

Grotta del Falco are o intare maricica care se deschide intr-o dolina la o inaltime de 1150m deasupra nivelului marii. Prima explorare a pesterii a fost facuta de speologii de la CGEB in 1965. Atunci au considerat pestera terminata dupa aproximativ 50 de metri, terminandu-se in fund de sac pe si intr-o fisura impenetrabila. Trec anii… si in 1988 A. Santo face o vizita in zona si viziteaza si Grotta del Falco. La fisura impenetrabila constata un curent slab si i se pare ca dupa prima portiune forte stramta parca s-ar si largi. Asa ca se hotarasc sa largeasca fisura. Munca de derocare le-a luat mai bine de o luna cand speologul cel mai filiform al grupului reuseste sa se strecoare prin stramtoare si ajunge la baza putului fisurii unde galeria se largeste si devine orizontala dar exploratorul solitar in curand ajunge DSC00236-1intr-o sala de unde ar trebui sa se catare sa isi continue explorarea. Considera ca e mai bine sa aibe sprijin in aceasta misiune temerara asa ca revina la fisura unde se munceste toata noaptea si ca rezultat a doua zi deja trei speologi patrund in galeria nou descoperita, catara obstacolul din ziua precedenta si se opresc in buza unui put larg si adanc. Revin in saptamana urmatoare si coboara o serie de puturi (P20, P35, P35). La baza ultimului put intercepteaza raul subteran. Galeria raului subteran se intinde atat in amonte unde este caracterizat prin prabusiri care fac parcursul dificil cat si in aval unde galeria e larga si facila, intrerupta pe alocuri de mici laculete si in final se termina intr-un sifon. Dupa explorarile initale se intreprind multe campanii in cursul carora lungimea pesterii ajunge la 1786m si o adancime de -161m. In 2001 se face o colorare a raului subteran si se verifica banuiala ca apa din pestera revine la suprafata in Pestera cu apa din Pertosa (Grotta di Pertosa sau Grotta del l’Acqua).

cp0448_rilNoi am parcurs traseul primilor exploratori pana la raul subteran si apoi am vizitat partea din aval a marelui colector. Aici regasim atat diacalze largi si inalte marcate de forme de eroziune cat si zone bogat impodobite de carbonatul de calciu depus de apele de infiltratie. Atmosfera prietenoasa si voia buna au caracterizat toata excursia.

Desi pe anumite puturi erau montate doua corzi pentru a accelera parcusul la revenirea la suprafata am avut de asteptat desul de mult. Nu au lipsit nici probleme legate de parcurgerea stramtorii verticale de la intrare in urcare … dar echipa a fost de mare ajutor.

Drumul de intoarcere la tabara deja l-am parcurs pe intuneric si am mers direct la masa organizata in centrul orasului…

Participanti Avenul: Alice, Coralia, Geza.

Video:

Bibliografie:
http://sit.regione.campania.it/catastogrotte/
http://www.fscampania.it/pubb/storiaGSCAINA/full%20text_25_Del%20Vecchio_Falco.pdf

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *