Amintiri din vara – Grotta del Falco

20150601_101345-1Iarna nu mai vrea sa vina in adevaratul sens al cuvantului dar afara este ceata laptoasa si frig. Gandul imi zboara la insorita Italie, la diminetile senine cand iti era drag sa iesi din cort, sa-ti pregatesti cafeaua si sa te bucuri de razele blande ale astrului de foc. Era prima zi de vara calendaristica, a treia noastra zi la EuroSpeleoForum si o noua zi pentru o tura de pestera. Cu o zi inainte am facut deja cunostinta cu masivul Alburni urcand dinspre valea care adaposteste localitatile Auletta si Pertosa. De aceasta data am lasat masina lui Bogdan si Mihaelei sa poata si ei sa viziteze zona si noi (Alice, Coralia si  Geza) am vorbit cu organizatorii sa ne grupeze cu cineva care mai merge azi in tura si are loc in mijlocul de transport. Asa am ajuns sa-l DSC00196-1cunoastem pe Giuseppe, speolog incepator la cei 52 ani ai sai. Fiind nascut in zona, pe drum ne-a povestit despre frumusetile locului… De aceasta data ne-am apropiat de platoul carstic al masivului dinspre Vallo di Diano o vale deschisa numai buna de agricultura si astfel mult mai des locuita. Drumul serpuit ne-a smuls repede din peisajul de campie si ne-a purtat printre abrupturi de calcar colorate de flori galbene cu parfum imbatator spre satuce de munte parca rupte din poveste si apoi spre padurile ce acopera campurile dolinare ale platoului de calcar. Ultima bucata de drum ne-am transbordat in masinile de teren al organizaorilor pentru ca urma o portiune foarte proasta de drum forestier.
Continue reading

Trei chei si un deal

Intrarea in CheitaCheiiDeja de la intalnirea saptamanala a clubului ne-am hotarat sa facem o tura care sa se potriveasca cu vremea extrem de calda. Asa am combinat balaceala cu vizitarea unor fenomene exocarstice grandioase la sud de Piatra Craiului. Obiectivele nostre au fost complexul Cheita Cheii (Rudarita), Cheile mari ale Dambovitei si cheile Ghimbavului. Ne-am inceput tura din Valea Cheii unde ne-am lasat mijloacele de transport. De aici am traversat gradinile oamenilor (nu exista poteca de acces) si am ajuns la intrarea in Cheita Cheii sau Cheile mici. Acest sector de chei sunt cele mai accidentate Cheita Cheiisi cele mai stramte dintre cele trei. La inceput se intra lin pe o poteca pe marginea paraului dar in fata noastra deja vedem pereti si tancuri de calcar care anunta apropierea obiectivului nostru propriuzis. Nu mergem mult si sub un abri urias trebuie sa ne schimbam bocancii cu sosete de neopren si incaltari de mers prin apa. In curand ajungem la locul unde peretii inalti calcar se strang incat poti sa-i atingi cu mainile. Aici este si o saritoare care totusi se poate cobori la liber. La baza ei este apa adanca – aviz celor care simt nevoia de o baie (fortata sau nu) racoritoare. Valea se deschide iar si in curand ajungem la confluenta ei cu Cheile mari ale Dambovitei. Aceste chei mici si frumoase sunt din pacate destul de poluate cu gunoaie aduse de viituri: in special pet-uri, diverse plastice, etc. Continue reading

Grotta di Frà Gentile

DSC00117-1A venit ziua de duminica 31.05.2015, ziua primei ture de pestera. Am participat la sedinte, conferinte… am apucat sa ne si odihnim… eram nerabdatori sa facem cunostinta cu pesterile masivului Alburni. De cand am ajus in Pertosa am admirat proeminentele de calcar alb ale muntelui care se ridica semet asupa noastra (cel putin 1000m diferenta de nivel). Intalnirea pentru tura s-a facut in fiecare zi la ora 9 din piata centrala din sat. Se face prezenta, se pregateste lumea, fara graba, fara stres. Mai e timp si pentru un espresso italian. Pe la 9:20 se pleaca. Caravana de masini se indreapta catre orasul Polla de unde urcam in prima treapta carstica a masivului. Continue reading

Pestera de lapte si vesmintele ei

Una din pesterile cunoscute brasovenilor IMGL5458este Pestera de Lapte din masivul Postavaru. In trecut am mai facut cateva vizite in aceasta petera, dar ne-am propus sa ramanem si cu imagini care sa ne reaminteasca de acest frumos loc.

Pestera este cunoscuta in special pentru marea cantitate de montmilch care acopera podeaua, tavanul si peretii. De altfel de aici se trage si numele cavitatii. Continue reading

Avenul’s Postăvaru Night

De ceva vreme eu şi cu Alice de câte ori am urcat la The hardwareRefugiul Sulinar si ne stătea în posibilitate pe dupămasă seară urcam la cabana Postăvaru să prindem cate un apus superb şi un ceai pe după. Inspiraţi de celebrul concurs nocturn care se desfăsoara în masivul Postăvaru am propus să facem o ieşire in grup mai mare cu membrii clubului Avenul şi nu numai. Prima ieşire (de test) am făcut-o împreună cu Remus, Sandu Fodor şi Alice.

Ne-am întâlnit în Poiana la Rossignol pe data de 18.01.2013 la ora 18:30 şi după echiparea schiurilor de tură am plecat la deal cine pe schiuri, cine pe jos. Au participat: La cabanaAnnamaria, Andrea, Adi, Remus, Malvina, Tibi, Marius, Alice, Ursuletul perfect (a se verifica in foto :)) şi subsemnatul. Am urmat taseul drumului Rosu până în poiana Ruia şi mai departe la Cabana Postăvaru. Vremea a fost una frumoasă de iarnă cu ninsoare si vânt moderat. O miscare sustinută de până la o oră şi jumătate în aer liber împreuna cu prietenii. Ce îti poti dori mai mult mai ales că la capăt te aşteaptă atmosfera caldă a cabanei. Premiul bine meritat… un ceai fierbinte sau bere rece după gustul fiecăruia. O socializare pe cinste. Să nu uitam cireaşa de pe tort: coborârea. Lunecarea in noapte pe pârtiile pustii la lumina frontalelor…

La sosire Ursuletul perfect la cabana Echipare

Elevation Map


O Şpirlea mai curată

„Avem un singur Crai ce-aşteaptă neclintit /
Cu ale sale creste ce-s roşii-n asfinţit.” (Imnul Pietrei Craiului)
Piatra craiului pe asfintit

Tocmai de aceea angajaţii Schaeffler,la iniţiativa celor 3 membri ai clubului Avenul (Ursu Ionuţ,Mihalache Claudiu şi Nica Mihai) angajaţi şi ei la această firmă, au dorit să arăte că le pasă de acest “colţ de rai” şi că vor să contribuie la păstrarea frumuseţilor sale. Astfel s-au mobilizat din nou în cadrul acţiunii de ecologizare “Let’s do it Romania” şi au ales un nou traseu şi o nouă destinaţie din masivul Piatra Craiului, care avea nevoie de ajutor. Traseul turistic ales pentru ecologizare a fost Cabana Plaiu Foii – Poiana Şpirlea. Continue reading

Muncă şi exerciţii în Vanga Mare

În data de 7.04.2012, La plecaresâmbătă, deşi afară ploua încet, am plecat spre refugiul Vanga Mare încărcaţi cu materiale pentru reparaţii, echipamentul de căţărat şi TSA. Din Poiană, de la gondola nouă până ce am trecut de Pârtia Lupului, ne-am luptat din greu cu noroaiele ce au rămas pe pârtiile de schi recent „amenajate” după topirea zăpezilor. De aici am mers o bună bucată din drum pe poteca care duce la avenul Groapa de aur. Urcuşul şi noroaiele care ne-au însoţit până în Pârtia Lupului au fost înlocuite de un coborâş domol de care ne-am bucurat din plin fiind apăsaţi pe umeri de toate cele pentru reparaţii, corzi, hamuri, coborâtoare, blocatoare, carabiniere precum şi cele necesare pentru a dormi la refugiu. Se mai potoleşte ploaia şi noi părăsim poteca marcată luând-o spre Vanga Mare. Continue reading

Avenul, Piatra Mare, soare şi nămeti…

Iarna, mai ales în zona Braşovului, e mai Pauza de ceaigreu să peştereşti, aşa că ne rămân ieşirile pe munte, cățăratul în sală, ski-ul şi fiecare cu ce  sport de întreţinere mai poate pipera zilele  reci de iarnă.

Acestea fiind date, în data de 19 februarie 2012 am plecat într-o ascensiune în Piatra Mare. Au participat Alice, Andrea, Adi şi Geza. Adi a venit cu ski de tură, restul grupului am abordat muntele pe jos.

Am plecat de la Dâmbul morii pe Drumul familiar într-un ritm destul de susţinut dar în acelaşi timp am apucat să discutăm câte ceva despre organizarea Congresului national de speologie 2012 care se apropie cu paşi repezi. Din ce in ce mai susAm făcut un popas la belvederea de deasupra Prăpastiei Urşilor cu ceai fierbinte şi ședintă foto. Vremea a fost toată ziua de partea noastră, vizibilitatea era destul de bună, un soare strălucitor… într-un cuvânt foarte potrivit pentru o astfel de tură. De aici am plecat mai departe până la Cabana Piatra Mare. Pe drum, văzând cum se deschide peisajul, nu am putut rezista să nu ne oprim des pentru a face fotografii, era splendid… La cabană ne-am odihnit savurând un ceai cald. Continue reading

Revelion speo 2011-2012

Trecerea dintre ani (2011->2012) am plănuit-o la DSC00523Runcuri, Bihor. Am mai făcut un revelion aici, ne-a plăcut şi am zis să repetăm. Au şi rămas multe de văzut de cu un an înainte… aşa că ne-am întors să mai punem câteva bife. De drumul de ajuns până în locaţie am povestit aici.

După studiile aprofundate de cu o seară înainte in ziua de 29 am pornit un pic mai greu dar am făcut până la urmă o tură frumoasă. De la casa unde stăteam ne-am lăsat în cheile Cuţilor. Prima impresie… foarte putină apă. Am parcurs repejor cheile ale căror pereţi calcarosi se ridicau deasupra noastră semeţi. Am intrat fugitiv intr-o pesterica de pe chei. Intrat în sat ne-am îndreptat paşii către izbucul Rosia. Continue reading

Brasov-Cluj-Platoul Runcuri

Mai e mult până departe? Ooo, păi da, cam 400 km.Calatoria

Motivaţia nobilă: Speologia.

Motivaţia secundară: Revelion.

Plecarăm (28.12.2011) din Braşov la timp, conform programului dar peripeţiile s-au ţinut lanţ. Salopetele comandate la Cluj nu au fost gata în momentul când am ajuns. Ce înseamnă sa ajungi undeva la timp… iar alţii să nu fie gata. Pe moment ne-am ales doar cu subsalopetele de polar şi m plecat mai departe după o oprire la mătuşa pentru a lua borcanul de varză acrită şi cumpărăturile de ultim moment de la MALL. Din fericire, Remus cu Ana au plecat mai târziu şi au recuperat salopetele. Avantaje şi dezavantaje dacă pleci la timp sau întârziat :D. Oricum ar fi fost interesant să intrăm sub pământ doar în subsalopetele de polar…

Am ajuns cu bine, bagaje în casă, organizare de şantier, încălzire etc. După un timp au ajuns şi timişorenii. Apoi şi Remus cu Ana.

Seara am consacrat-o studiilor aprofundate din clasici… prietenii ştiu de ce.

Studiul "Clasicilor"Studii aprofundate