Fotografii, filmulete, patru hornuri si o cartare

Fundatica toamna clau 19Sambata 24 octombrie 2015, o zi plina si productiva. Obiectivul era din nou Pestera Walter Gutt si imprejurimile. Am plecat in tura 7 oameni organizati in 3 echipe. Una din echipe urma sa faca fotografii si filmulete la suprafata. Cele doua echipe de subteran s-au impartit in a carta si explora in continuare pestera si a catara cele doua hornuri dintre stramtori.

O sa reproduc mai intai povestea primei echipe (Claudiu, Erno si Toni):

Pestera Walter Gutt…., documentar…., de unde ideea?

Raspunsul e destul de simplu. In discutiile purtate in cadrul clubului, se contura ideea de a face un seminar de initiere in speologie. Una din subiectele acestui seminar este fara indoiala un „filmulet” care sa aiba rol de prezentare a fenomenului carstic si mai ales a minunilor subterane. Neavand material de acest gen, ne gandeam sa imprumutam un documentar de la alti colegi… dar, de ce sa nu facem noi un documentar…. si mai ales ca pestera Walter Gutt este o descoperire destul de recenta a clubului…?

Avand aceasta dorinta, am vorbit cu Claudiu daca ne luam raspunderea pentru asa ceva. Raspunsul lui Claudiu a fost evident DA!

Fundatica toamna clau 20Ca sa avem ce povesti in imagini, am zis ca cel mai oportun moment pentru a incepe este chiar frumoasa toamna de care avem parte. Pentru a putea cunoaste istoria si punctele cheie ale locului, l-am rugat pe nea Toni sa ne insoteasca. Nea Toni fiind descoperitorul intrarii actuale in pestera, era persoana cea mai potrivita care sa ne arate si sa ne povesteasca despre aceste frumoase locuri.

Demarand aceasta iesire de suprafata, alti colegi de club au hotarat sa faca si ei o iesire , dar de data asta in subteran, la explorat si cartat.

Am ajuns in Fundatica pe la ora 10.00. Cerul era destul de laptos, ne asteptam la un cer ceva mai dramatic. Cadrele noastre se doreau a fi cat mai largi, Fundatica toamna clau 23cu frumoasele vai si dealuri care se gasesc in aceste locuri. Coloristica toamnei oferea peisaje parca rupte din poveste.

Am montat echipamentul si am fotografiat si filmat din trei locatii diferite.
Animale la pascut, paduri frumos nuantate, cerul acoperit de nori mai lasa din cand in cand cate o raza sclipitoare, parca in aceste locuri timpul se oprise in loc. Dar, temperatura de numai 3°C, impunea o miscare permanenta pentru noi.
De la peisajele largi am trecut sa vedem si sorburile de apa de pe valea principala. Debitul apei fiind relativ mic, era dirijat la al doilea sorb, unde disparea toata cantitatea.
DSC02264-1De la sorburi, am urcat in valea dolinara sa vedem si aceste puncte de interes. Fiind in apropiere de gura pesterii Walter Gutt, ne-am dus sa vedem daca colegii mai sunt inauntru sau nu. Ajuns la intarea pesterii ne-am dat seama ca au iesit de putin timp, probabil sunt jos la rau la spalat de echipament. Asa si era, Coralia, Remus, Marius si Geza tocmai spalau cele noroioase.
Dupa un schimb de vorbe, am hotarat sa mergem pana la ponorul Rudarita. Am luat-o la pas si odata identificata intrarea in ponor, am inceput sa urcam inapoi la masina.
Era deja ora 18.00, numai bine sa ne intoarcem acasa.
O zi completa! Ne-am reobisnuit cu sliderul si cu controlerul acestuia, am fotografiat si filmat frumoasele peisaje de toamna, am identificat locurile  de importanta carstica, ce sa mai, o zi cu scopurile atinse! ” (povestit de Erno)DSC02269-1
Pentru echipa a doua alcatuita din Marius si Remus si cea de a treia formata din Coralia si Geza „locurile de munca” erau relativ aproape asa ca ne-am hotarat sa mergem impreuna si sa lasam fotografii sa isi desfasoare activitatea in ritmul lor. Odata ajunsi in vale ne-am facut bagajele, fiecare echipa cu accesoriile specifice. Cataratorii si-au luat hamurile, bormasina, amaraje, etc. Echipa de cartare a luat DistoX-ul, telefonul inteligent, ceai cald, haine groase…
Cataratorii au urcat cu succes cele doua hornuri dintre stramtori. Acestea sunt legate (presupunere – o sa se confirme cand o sa cartam zona) de un fosil meandrat si stramt. Al doilea horn pare sa continue in sus dar a fost prea stramt pentru Marius.
DSC02284-1Echipa de cartare a reluat culegerea datelor din punctul de unde incepe coborarea din galeria fosila. Desi obiectivul principal era cartarea, au trebuit explorate doua hornuri care se aflau pe traseu. Aceste hornuri nu au necesitat mijloace de asigurare si catarare artificiala. Primul horn l-am denumit „Hornul fosilelor” dupa nenumaratele ramasite ale crinilor de mare ce se regasesc spalate din calcarul peretilor. Acest horn urca aproximativ 16m de la galeria principala si se apropie foarte mult de o zona de prabusiri din galeria fosila. Apropierea celor doua galerii poate ne va aduce o jonctiune in viitor. Al doilea horn a capatat numele de Hornul cu bolovan. Bolovanul in cauza crea o stramtoare in horn, din aceasta cauza pana acum inca nu l-am explorat. Am fortat trecerea si am si reusit cu ajutorul Coraliei care mi-a oferit un sprijin pentru picioare. A urcat si Coralia DSC02286-1ajutata de aceasta data de mine de sus. Inainte sa iasa din stramtoare bolovanul s-a dizlocat… Dupa ce a iesit am hotarat sa miscam bolovanul si sa-l dam la vale. Am reusit acest lucru cu greu pentru ca locul era destul de inghesuit si bolovanul destul de mare. Si acest horn urca in jur de 16m dar la capatul lui superior este colmatat. Reveniti in galeria principala am continuat cartarea pana la intrarea in prima stramtoare. Aici ne-am intalnit cu echipa de catarare care isi terminase treaba si batea in retragere. Am hotorat sa ne oprim aici si sa iesim, sa avem timp sa curatam echipamentul.
Bilantul este: 4 hornuri catarate, 120m de galerii cartate pe o diferenta de nivel de 37m. Trebuie sa mai revenim si sa continuam…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *