Amintiri din vara – Grotta del Falco

20150601_101345-1Iarna nu mai vrea sa vina in adevaratul sens al cuvantului dar afara este ceata laptoasa si frig. Gandul imi zboara la insorita Italie, la diminetile senine cand iti era drag sa iesi din cort, sa-ti pregatesti cafeaua si sa te bucuri de razele blande ale astrului de foc. Era prima zi de vara calendaristica, a treia noastra zi la EuroSpeleoForum si o noua zi pentru o tura de pestera. Cu o zi inainte am facut deja cunostinta cu masivul Alburni urcand dinspre valea care adaposteste localitatile Auletta si Pertosa. De aceasta data am lasat masina lui Bogdan si Mihaelei sa poata si ei sa viziteze zona si noi (Alice, Coralia si  Geza) am vorbit cu organizatorii sa ne grupeze cu cineva care mai merge azi in tura si are loc in mijlocul de transport. Asa am ajuns sa-l DSC00196-1cunoastem pe Giuseppe, speolog incepator la cei 52 ani ai sai. Fiind nascut in zona, pe drum ne-a povestit despre frumusetile locului… De aceasta data ne-am apropiat de platoul carstic al masivului dinspre Vallo di Diano o vale deschisa numai buna de agricultura si astfel mult mai des locuita. Drumul serpuit ne-a smuls repede din peisajul de campie si ne-a purtat printre abrupturi de calcar colorate de flori galbene cu parfum imbatator spre satuce de munte parca rupte din poveste si apoi spre padurile ce acopera campurile dolinare ale platoului de calcar. Ultima bucata de drum ne-am transbordat in masinile de teren al organizaorilor pentru ca urma o portiune foarte proasta de drum forestier.
Continue reading

Fotografii, filmulete, patru hornuri si o cartare

Fundatica toamna clau 19Sambata 24 octombrie 2015, o zi plina si productiva. Obiectivul era din nou Pestera Walter Gutt si imprejurimile. Am plecat in tura 7 oameni organizati in 3 echipe. Una din echipe urma sa faca fotografii si filmulete la suprafata. Cele doua echipe de subteran s-au impartit in a carta si explora in continuare pestera si a catara cele doua hornuri dintre stramtori.

O sa reproduc mai intai povestea primei echipe (Claudiu, Erno si Toni):

Pestera Walter Gutt…., documentar…., de unde ideea?

Raspunsul e destul de simplu. In discutiile purtate in cadrul clubului, se contura ideea de a face un seminar de initiere in speologie. Una din subiectele acestui seminar este fara indoiala un „filmulet” care sa aiba rol de prezentare a fenomenului carstic si mai ales a minunilor subterane. Neavand material de acest gen, ne gandeam sa imprumutam un documentar de la alti colegi… dar, de ce sa nu facem noi un documentar…. si mai ales ca pestera Walter Gutt este o descoperire destul de recenta a clubului…? Continue reading

Pestera Walter Gutt – Recartare – The beginnings

DistoX+TopoDroidDe mult am  simtit nevoia unei cartari de precizie a Pesterii Walter Gutt. O reprezentare cartografica buna a unei pesteri poate fi utila din multe puncte de vedere: in primul rand ofera o viziune de ansamblu asupra pesterii, poate evidentia unele zone de studiat pentru posibile continuari, cu o ridicare la suprafata putem face corelatii intre suprafata si subteran si daca mai avem si o reprezentre 3D a galeriilor ne este mult mai usor sa intelegem labirintul subteran. Primele masuratori topografice in aceasta pestera le-am facut cu busola militara, cordelina cu noduri, inaltimi de om, aproximari de inaltime a galeriilor, calcTopoDroidule trigonometrice etc. In aceasta primavara am achizitionat ferarri-ul … un dispozitiv DistoX2. Pe aceasta cale multumim celor care ne-au ajutat cu redirectionarea a 2% din impozitul pe venit sau profit si astfel ne sprijina constant in activitatea de cercetare si protectie a mediului carstic. Utilizand acest dispozitiv nu se mai pune problema de aproximare: sub 0.5 grade la masuratorile de inclinatie si azimut si 1mm la distanta. Pentru a asigura corectitudinea scrierii si transcrierii datelor am folosit un telefon mobil inteligent cu Android impreuna cu aplicatia TopoDroid (versiunea pentru Android a batranului PocketTopo) dezvoltata constant de Marco Corvi caruia pe aceasta cale ii multumesc pentru raspunsurile prompte.

Ca urmare aveam toate instrumentele disponibile, vremea prognozata a fost una variabila dar numai buna de intrat in subteran, asa ca am hotarat sa incepem munca de cartare. Continue reading

Trei chei si un deal

Intrarea in CheitaCheiiDeja de la intalnirea saptamanala a clubului ne-am hotarat sa facem o tura care sa se potriveasca cu vremea extrem de calda. Asa am combinat balaceala cu vizitarea unor fenomene exocarstice grandioase la sud de Piatra Craiului. Obiectivele nostre au fost complexul Cheita Cheii (Rudarita), Cheile mari ale Dambovitei si cheile Ghimbavului. Ne-am inceput tura din Valea Cheii unde ne-am lasat mijloacele de transport. De aici am traversat gradinile oamenilor (nu exista poteca de acces) si am ajuns la intrarea in Cheita Cheii sau Cheile mici. Acest sector de chei sunt cele mai accidentate Cheita Cheiisi cele mai stramte dintre cele trei. La inceput se intra lin pe o poteca pe marginea paraului dar in fata noastra deja vedem pereti si tancuri de calcar care anunta apropierea obiectivului nostru propriuzis. Nu mergem mult si sub un abri urias trebuie sa ne schimbam bocancii cu sosete de neopren si incaltari de mers prin apa. In curand ajungem la locul unde peretii inalti calcar se strang incat poti sa-i atingi cu mainile. Aici este si o saritoare care totusi se poate cobori la liber. La baza ei este apa adanca – aviz celor care simt nevoia de o baie (fortata sau nu) racoritoare. Valea se deschide iar si in curand ajungem la confluenta ei cu Cheile mari ale Dambovitei. Aceste chei mici si frumoase sunt din pacate destul de poluate cu gunoaie aduse de viituri: in special pet-uri, diverse plastice, etc. Continue reading

Grotta di Frà Gentile

DSC00117-1A venit ziua de duminica 31.05.2015, ziua primei ture de pestera. Am participat la sedinte, conferinte… am apucat sa ne si odihnim… eram nerabdatori sa facem cunostinta cu pesterile masivului Alburni. De cand am ajus in Pertosa am admirat proeminentele de calcar alb ale muntelui care se ridica semet asupa noastra (cel putin 1000m diferenta de nivel). Intalnirea pentru tura s-a facut in fiecare zi la ora 9 din piata centrala din sat. Se face prezenta, se pregateste lumea, fara graba, fara stres. Mai e timp si pentru un espresso italian. Pe la 9:20 se pleaca. Caravana de masini se indreapta catre orasul Polla de unde urcam in prima treapta carstica a masivului. Continue reading

CONVENŢIA SPEOLOGICĂ „GRIND 1988”

de G.Popescugrind88

Istoric
grind88-conventiaDescoperire rarisimă a lui Ioan Dobrescu – C.S.Piatra Craiului – în anul 1985, avenul de sub vîrful Grind (alt. 1958m.) a fost explorat în întregime în 16 iunie 1986 de către echipa de speologi sportivi: G.Popescu (C.S.”Z”), A.Nicolau (C.S.H.) şi F.Stanciu (C.S.H.) cînd s-a atins cota -200m- denivelarea avenului fiind topografiată la 202 m (-200 +2). Explorarea s-a făcut în exclusivitate în manieră T.S.A.
Avenul fiind puternic dărîmat la cota -200 m şi prezenţa apei ce provenea din cascada de pe P51, au făcut ca explorările să se amîne pînă în iunie 1987 cînd s-a iniţiat un program sistematic de lucru de către G.Popescu, revenit la C.S.H. de la C.S.”Z”. Ca urmare, s-a lansat o invitaţie şi speologilor riverani avenului. A participat numai C.S.Avenul Braşov la taberele organizate de C.S.H. în august şi septembrie 1987, cu precizarea că nici unul dintre speologii braşoveni nu a atins terminusul avenului.
Potenţialul dintre intrarea avenului şi resurgenţa de la Gîlgoaie fiind de 1023m – potenţial unic în carstul R.S.R.- ca şi morfologia avenului a impus demararea lucrărilor de dezobstrucţie la cota -200m pentru interceptarea reţelei de sub M. Piatra Craiului. In cele trei tabere de decolmatare organizate de C.S.H. s-a început îndepărtarea conului de dărîmătură din finalul lui P51- îndepărtînd în 5 ore de decolmatare efectivă un volum de doi metri cubi de dărîmătură. Continue reading

O Şpirlea mai curată

„Avem un singur Crai ce-aşteaptă neclintit /
Cu ale sale creste ce-s roşii-n asfinţit.” (Imnul Pietrei Craiului)
Piatra craiului pe asfintit

Tocmai de aceea angajaţii Schaeffler,la iniţiativa celor 3 membri ai clubului Avenul (Ursu Ionuţ,Mihalache Claudiu şi Nica Mihai) angajaţi şi ei la această firmă, au dorit să arăte că le pasă de acest “colţ de rai” şi că vor să contribuie la păstrarea frumuseţilor sale. Astfel s-au mobilizat din nou în cadrul acţiunii de ecologizare “Let’s do it Romania” şi au ales un nou traseu şi o nouă destinaţie din masivul Piatra Craiului, care avea nevoie de ajutor. Traseul turistic ales pentru ecologizare a fost Cabana Plaiu Foii – Poiana Şpirlea. Continue reading

Avenele din Podul Viţeilor – Tura de localizare

Bucurându-ne de o vreme Piatra craiului - Creasta Sudicasplendidă de toamnă, ne-am decis să continuăm localizarea fenomenelor carstice deja cunoscute din Piatra Craiului – zona sud-estică. Asa că, luând ca punct de pornire avenul din Grind (sau Gaura din Funduri), am pornit spre următoarea culme spre nord: Podul Viţeilor.  În acest „picior” al Pietrii Craiului sunt înregistrate un număr de două cavităţi: Avenul inferior şi cel superior din Podul Viţeilor (în cadastrul peşterilor din România conform catalogului publicat de C.Goran în 1981 – număr cadastru: 3/1262 si 2/1262).

Data: 30.10.2011

Participanţi: Anamaria, Toni, Erno, Remus şi Geza.

Sirnea - Culoarul Rucar-BranNe-am apropiat de locul faptei tot via Bran-Şirnea-Curmătura Gropilor-Valea Brusturetului-Poiana Grind. În schimb, de data aceasta am beneficiat de o vizibilitate bunicică. În soarele dimineţii se ridica semeţ în spatele nostru culmea Bucegilor, presarată cu zăpadă iar în depărtare se zăreau culmile culoarului Rucăr-Bran învelite într-o ceaţă fină. Continue reading

Tură în valea Morii, Apaţa

Tata (Toni) a participat cu SKV (Asociaţia Carpatină Ardeleană / Siebenbürgische Karpaten Verein) la o tură în valea Morii de la Apaţa.  În cursul acestei ture au ajuns şi la peştera „Grota din piatră” (cer scuze pentru traducerea aproape „mot a mot”). Peştera fiind destul de strâmtă necesită echipament specific- ceea ce tata nu a avut la el. Asa că am decis să profităm de o zi frumoasă de duminică şi să parcurgem un pic zona – de altfel destul de puţin cunoscută ca şi zona carstică.

Data: 15.05.2011. Au participat: Toni (tata), Geza.

Am plecat de acasă împreuna cu mama, tata şi Judith (o cunoştinţă de familie). Din Apaţa spre Valea Morii se poate ieşi cu maşina pe două drumuri, ceea ce din păcate am aflat abia testând drumul din dreapta care era plin de gropi şi noroi. Drumul de acces prin stânga este mai bun. El deserveşte cariera de piatră care se află la intrarea în vale. Până la urmă, cu mici peripeţii, am reuşit să trecem de gropi, bălţi şi noroaie şi am ajuns la carieră unde am lăsat maşina. Ne-am luat rucsacii în spate şi am pornit pe vale.

Continue reading