Amintiri din vara – Grotta del Falco

20150601_101345-1Iarna nu mai vrea sa vina in adevaratul sens al cuvantului dar afara este ceata laptoasa si frig. Gandul imi zboara la insorita Italie, la diminetile senine cand iti era drag sa iesi din cort, sa-ti pregatesti cafeaua si sa te bucuri de razele blande ale astrului de foc. Era prima zi de vara calendaristica, a treia noastra zi la EuroSpeleoForum si o noua zi pentru o tura de pestera. Cu o zi inainte am facut deja cunostinta cu masivul Alburni urcand dinspre valea care adaposteste localitatile Auletta si Pertosa. De aceasta data am lasat masina lui Bogdan si Mihaelei sa poata si ei sa viziteze zona si noi (Alice, Coralia si  Geza) am vorbit cu organizatorii sa ne grupeze cu cineva care mai merge azi in tura si are loc in mijlocul de transport. Asa am ajuns sa-l DSC00196-1cunoastem pe Giuseppe, speolog incepator la cei 52 ani ai sai. Fiind nascut in zona, pe drum ne-a povestit despre frumusetile locului… De aceasta data ne-am apropiat de platoul carstic al masivului dinspre Vallo di Diano o vale deschisa numai buna de agricultura si astfel mult mai des locuita. Drumul serpuit ne-a smuls repede din peisajul de campie si ne-a purtat printre abrupturi de calcar colorate de flori galbene cu parfum imbatator spre satuce de munte parca rupte din poveste si apoi spre padurile ce acopera campurile dolinare ale platoului de calcar. Ultima bucata de drum ne-am transbordat in masinile de teren al organizaorilor pentru ca urma o portiune foarte proasta de drum forestier.
Continue reading

Fotografii, filmulete, patru hornuri si o cartare

Fundatica toamna clau 19Sambata 24 octombrie 2015, o zi plina si productiva. Obiectivul era din nou Pestera Walter Gutt si imprejurimile. Am plecat in tura 7 oameni organizati in 3 echipe. Una din echipe urma sa faca fotografii si filmulete la suprafata. Cele doua echipe de subteran s-au impartit in a carta si explora in continuare pestera si a catara cele doua hornuri dintre stramtori.

O sa reproduc mai intai povestea primei echipe (Claudiu, Erno si Toni):

Pestera Walter Gutt…., documentar…., de unde ideea?

Raspunsul e destul de simplu. In discutiile purtate in cadrul clubului, se contura ideea de a face un seminar de initiere in speologie. Una din subiectele acestui seminar este fara indoiala un „filmulet” care sa aiba rol de prezentare a fenomenului carstic si mai ales a minunilor subterane. Neavand material de acest gen, ne gandeam sa imprumutam un documentar de la alti colegi… dar, de ce sa nu facem noi un documentar…. si mai ales ca pestera Walter Gutt este o descoperire destul de recenta a clubului…? Continue reading

Din nou la avenul Groapa de aur

Data: 11.01.2014DSC02961-1
Participanți: Claudiu M., Ionuț U., Sia Mihai, Adrian, Claudiu P., Ernő, Toni, Geza.

În 2012 am inclus avenul Gropa de aur în lista turelor de vizitare ale Congresului Național de Speologie de la Râșnov.  Atunci am organizat două ture ca să pregătim terenul pentru vizite. La prima ieșire (începutul lunii iunie 2012) am prospectat terenul să vedem ce trebuie făcut. Prima și cea mai importantă problemă de rezolvat a fost faptul că nu exista nici un fel de echipare a cavității. Pe de altă parte avenul trebuia curățat de bolovanii instabili, buștenii aruncați de diverși și gunoaie. Toate acestea le-am rezolvat în a doua ieșire pe la sfârșitul lunii iunie a aceluiași an. Tot atunci am confecționat și o balustradă pe partea dinspre poteca turistică. Revelația acestei ture a fost că în terminusul avenului era curent de aer. Fiind vară, cald, curentul era descendent. Continue reading

Tură în valea Morii, Apaţa

Tata (Toni) a participat cu SKV (Asociaţia Carpatină Ardeleană / Siebenbürgische Karpaten Verein) la o tură în valea Morii de la Apaţa.  În cursul acestei ture au ajuns şi la peştera „Grota din piatră” (cer scuze pentru traducerea aproape „mot a mot”). Peştera fiind destul de strâmtă necesită echipament specific- ceea ce tata nu a avut la el. Asa că am decis să profităm de o zi frumoasă de duminică şi să parcurgem un pic zona – de altfel destul de puţin cunoscută ca şi zona carstică.

Data: 15.05.2011. Au participat: Toni (tata), Geza.

Am plecat de acasă împreuna cu mama, tata şi Judith (o cunoştinţă de familie). Din Apaţa spre Valea Morii se poate ieşi cu maşina pe două drumuri, ceea ce din păcate am aflat abia testând drumul din dreapta care era plin de gropi şi noroi. Drumul de acces prin stânga este mai bun. El deserveşte cariera de piatră care se află la intrarea în vale. Până la urmă, cu mici peripeţii, am reuşit să trecem de gropi, bălţi şi noroaie şi am ajuns la carieră unde am lăsat maşina. Ne-am luat rucsacii în spate şi am pornit pe vale.

Continue reading

Plimbare şi peşterit la Lupşa

Am revenit precum am promis… 🙂 iată  primul meu „raport de tură” publicat aici.

În preambul trebuie să spun câteva cuvinte despre conjuncturi. În data de 4 iunie Anamaria şi Remus  s-au căsătorit. Nuntă, voie bună, etc. Noi (myself şi familia) am plecat mai devreme (1AM) de la petrecere – în primul rând cumnăţelu’ nu era prea bine şi în al doilea rând am vrut să participăm cu tata (Toni) la tura propusă de băieţii de la Clubul Speologic „Silex” Brașov în bazinul hidrografic al văii Lupșa. Şi ei, ca şi noi, încearcă să reactiveze mişcarea speologică prin intermediul clubului. Având în vedere că în ultimii ani în Braşov această mişcare s-a „subţiat” destul de mult, am hotărât să strângem rândurile şi să colaborăm între noi pe unde este posibil.

 

Data: 05.06.2011. Au participat: Toni (tata), Ovidiu, Iulian şi familia, Vali, Radu şi familia

Dealuri si doline la Lupsa

Dimineaţa ne-am întalnit cu băieţii de la „Silex” la margineaBraşovului şi ne-am pornit la drum spre Lupşa- un mic sătuc de lângă Hoghiz. Toate bune şi frumoase…drum european bun (E60). După ce am părăsit E60 şi am intrat pe DN1J, adică drumul național numărul 1J care leagă sus amintitul E60 de E68 (Șercaia) a început „The land of choice” sau altfel spus un drum cu hârtoape cum rar mai vezi. Am fost acu’ câțiva ani pe acest drum dar nu s-a schimbat deloc în bine. Ca să vă imaginați, drumul comunal 20 pe care am cotit într-un final către Lupşa a fost mult mai bun. Chiar şi macadamul ce urma era net superior. Cam atât  despre „drumurile noastre,  poate, se vor …”.

Continue reading