Muncă şi exerciţii în Vanga Mare

În data de 7.04.2012, sâmbătă, deşi afară ploua încet, am plecat spre refugiul Vanga Mare încărcaţi cu materiale pentru reparaţii, echipamentul de căţărat şi TSA. Din Poiană, de la gondola nouă până ce am trecut de Pârtia Lupului, ne-am luptat din greu cu noroaiele ce au rămas pe pârtiile de schi recent “amenajate” după topirea zăpezilor. De aici am mers o bună bucată din drum pe poteca care duce la avenul Groapa de aur. Urcuşul şi noroaiele care ne-au însoţit până în Pârtia Lupului au fost înlocuite de un coborâş domol de care ne-am bucurat din plin fiind apăsaţi pe umeri de toate cele pentru reparaţii, corzi, hamuri, coborâtoare, blocatoare, carabiniere precum şi cele necesare pentru a dormi la refugiu. Se mai potoleşte ploaia şi noi părăsim poteca marcată luând-o spre Vanga Mare. De aici parcursul e destul de scurt dar mai dificil pentru că e în uşoară urcare şi nu prea e potecă. În această porţiune resimţim cel mai pregnant apăsarea bagajelor dar ne animă apropierea de obiectivul nostru.

Ajunşi la refugiu lăsăm bagajele grele din spate pe băncile din jurul locului pentru foc. Ne tragem sufletul câteva minute studiind faleza ce se ridică deasupra refugiului. Claudiu ne arată traseele de căţărat şi împrejurimile. Ne apucăm de lucrurile pentru care am venit aici. În primul rând trebuie dublat acoperişul la terasa refugiului. Materialele sunt suite sus pe scheletul deja confecţionat. Raul şi Mişu lucrează la înălţime: aşează şi prind acoperişul în şuruburi. După ce termină această operaţiune Raul dă cu bitum pe acoperişul de la refugiu. Restul lumii – care după lemne care după apă – sau ca mine căutând să amenajez o faleză de antrenament pentru TSA cât şi pentru căţărat.

Căutând în jur până la urmă am găsit ceea ce îmi doream: o stânca care să nu fie prea înaltă (15-20m), să fie accesibilă din partea superioară iar faleza să se prezinte de aşa natură încât să pot face măcar 2 fracţionări. Faleza din spatele refugiului nu putea intra în discuţie pentru că este greu accesibilă pe partea superioară aşa că mi-am îndreptat atenţia  către bolovanul cu aspect de belvedere din faţa refugiului. În partea superioară are copaci care pot servi drept amaraj. Faleza are un prag numai bun de fracţionare, sub prag se surplombează, peste prag e aproximativ vertical. Am făcut amaraj pe unul din copaci dintr-o buclă de chingă. Am coborât de aici chiar peste buza stâncii, aici am plantat primul piton şi am făcut prima fracţionare. Coborând mai departe am curăţat peretele de bolovanii mişcători. În buza pragului mai sus amintit am bătut al doilea piton şi am făcut a doua fracţionare. Aterizarea pe pământ după coborârea porţiunii surplombate a fost o adevărată plăcere :). Paralel am montat şi o coardă simplă pe care începătorii să poată să exerseze rapelul fără prea multe complicaţii.

După o masă bine meritată am continuat cu schimbul execiţiile, până seara târziu. Pentru ca aranjamentul să fie cât mai aproape de ceea ce poate fi o peşteră, am făcut un ciclu de coborâre/urcare şi după lăsarea întunericului, la lumina frontalelor. Dezechiparea s-a făcut în aceleaşi condiţii.

Din fericire vremea a ţinut cu noi aşa că am putut să ne bucurăm de focul de tabără, de cerul înstelat şi de povestirile prietenilor până adânc în noapte.

Ziua de duminică a venit cu ploaie aşa cum a fost promisă de meteorologi. Planurile iniţiale au fost că vom merge până la avenul Groapa de aur pentru a coborâ în el. Ploaia nu ne-a permis însă să îndeplinim acest plan aşa că ne-am mulţumit să ne adunăm bagajele şi să o luăm la vale. Vale care de fapt este un urcuş destul de susţinut până în Pârtia Lupului şi abia de acolo se poate numi într-adevăr vale. Am ajuns înapoi la maşini bine udaţi  şi cu noroaiele fără de sfârşit adunate de pe pârtii.