Pregatiri de toamna la Avenul Calului

În tura cu bicicleta de ieri o parte din mine se bucura de culorile toamnei și altă parte se gândea că a început să cadă frunza și iar se umple avenul calului și iar scoatem frunza câteva ore la anu’. Mă tot gândisem ca trebuie acoperit avenul înainte de a veni iarna, dar am amânat din lipsa de idei. Trebuia să fie un acoperiș care să oprească frunzele, să poată fi deschis ușor când mergem să lucrăm, să fie vizibil sau rezistent ca să nu cadă cineva în aven și să reziste la zăpadă. Însă orice plan este mai bun ca nici un plan, asa că ne-am pus pe treabă.

Participanți: Răzvan, Coralia, Heea.

Am plecat pe la prânz, după ce s-a oprit ploaia de dimineață și am dat pe la Geza să luăm niște echipament și prin Hornbach să luăm o plasă cu care sa acoperim avenul. Însă nu am găsit nici o plasă pe placul nostru și am rămas pe ideea de a face un stăvilar în jurul avenului.

Cât ne-am învârtit noi a ajuns și Heea care era deja în mișcare, la o tura cu bicicleta prin Postăvaru.

20161016_152359Cum am ajuns ne-am pus imediat pe treabă, că de gândit ne gândisem destul. Răzvan la fierăstrău, Heea cu toporul și eu la căutat de lemne. Am mai schimbat rolurile, în special cel de la coada toporului deoarece s-a dovedit a fi cea mai utila unealtă. În ansamblu am făcut niște țăruși pe care i-am bătut în jurul deschiderii avenului și am înălțat un stăvilar în spatele lor din tot felul de lemne adunate. Frunzele vor fi oprite în mare parte, și avenul este vizibil astfel încât sa nu cadă nimeni în el.

Am măsurat și deschiderea avenului și este de aproximativ 3 x 5 metri, iar pentru a fi acoperita cu o prelata ar fi necesara o prelata de 4 x 6 metri.

Lucrând la stăvilar a apărut și ideea mult așteptata, dar despre ea va voi povesti într-un articol viitor.

 

 

Amintiri din vara – Grotta del Falco

20150601_101345-1Iarna nu mai vrea sa vina in adevaratul sens al cuvantului dar afara este ceata laptoasa si frig. Gandul imi zboara la insorita Italie, la diminetile senine cand iti era drag sa iesi din cort, sa-ti pregatesti cafeaua si sa te bucuri de razele blande ale astrului de foc. Era prima zi de vara calendaristica, a treia noastra zi la EuroSpeleoForum si o noua zi pentru o tura de pestera. Cu o zi inainte am facut deja cunostinta cu masivul Alburni urcand dinspre valea care adaposteste localitatile Auletta si Pertosa. De aceasta data am lasat masina lui Bogdan si Mihaelei sa poata si ei sa viziteze zona si noi (Alice, Coralia si  Geza) am vorbit cu organizatorii sa ne grupeze cu cineva care mai merge azi in tura si are loc in mijlocul de transport. Asa am ajuns sa-l DSC00196-1cunoastem pe Giuseppe, speolog incepator la cei 52 ani ai sai. Fiind nascut in zona, pe drum ne-a povestit despre frumusetile locului… De aceasta data ne-am apropiat de platoul carstic al masivului dinspre Vallo di Diano o vale deschisa numai buna de agricultura si astfel mult mai des locuita. Drumul serpuit ne-a smuls repede din peisajul de campie si ne-a purtat printre abrupturi de calcar colorate de flori galbene cu parfum imbatator spre satuce de munte parca rupte din poveste si apoi spre padurile ce acopera campurile dolinare ale platoului de calcar. Ultima bucata de drum ne-am transbordat in masinile de teren al organizaorilor pentru ca urma o portiune foarte proasta de drum forestier.
Continue reading

Fotografii, filmulete, patru hornuri si o cartare

Fundatica toamna clau 19Sambata 24 octombrie 2015, o zi plina si productiva. Obiectivul era din nou Pestera Walter Gutt si imprejurimile. Am plecat in tura 7 oameni organizati in 3 echipe. Una din echipe urma sa faca fotografii si filmulete la suprafata. Cele doua echipe de subteran s-au impartit in a carta si explora in continuare pestera si a catara cele doua hornuri dintre stramtori.

O sa reproduc mai intai povestea primei echipe (Claudiu, Erno si Toni):

Pestera Walter Gutt…., documentar…., de unde ideea?

Raspunsul e destul de simplu. In discutiile purtate in cadrul clubului, se contura ideea de a face un seminar de initiere in speologie. Una din subiectele acestui seminar este fara indoiala un „filmulet” care sa aiba rol de prezentare a fenomenului carstic si mai ales a minunilor subterane. Neavand material de acest gen, ne gandeam sa imprumutam un documentar de la alti colegi… dar, de ce sa nu facem noi un documentar…. si mai ales ca pestera Walter Gutt este o descoperire destul de recenta a clubului…? Continue reading