Duminică speo-fotografică în Măgura și Peștera
Data: 2013.11.24
Participanți: Ernő, Géza și Toni.
Am plecat pe o vreme destul de instabilă din Brașov, dădea să plouă… Înainte de Râșnov am tras pe sânga ca Ernő să tragă câteva cadre cu cetatea în prim plan și Bucegii ninși și înveliți parțial în nori. Tunul de 300mm și-a făcut treaba, rezultatul îl puteți admira alături.
Ne-am continuat drumul prin Râșnov și Zărnești apoi am urcat de la Fântâna lui Botorog în satul Măgura. Am trecut de biserică, bodegă și ne-am abandonat mașina unde am găsit un loc suficient de larg să nu deranjăm ceilalți participanți la “trafic”. Am inceput să urcăm spre vârful Gălbinarea. 
În mod normal odată cum urcam trebuia să ni se deschidă priveliștea: spre est Bucegii, spre sud dealurile Culoarului Rucăr-Bran și spre vest culmea de calcar a Pietrii Craiului. Toate acestea nu se arătau. Erau inveliti în cețuri și nori groși.
Unul din obiectivele noastre era Avenul Gaura Gojnei (1/1271). Toni a fost cu ceva ani în urmă la ea dar nu era foarte sigur unde se află. După minim de căutări am regăsit deschiderea de la baza stâncăriei sub un fag mare. Cam în același moment când am ajuns au început și norii să se împrăștie purtați de vânt. Ernő și Toni s-au aruncat asupra peisajului cu aparatele foto. Eu am scos coarda, bucle, carabiniere și echipamentul TSA. Am analizat intrarea din punct de vedere al punctelor de amarare: e de bine, se poate echipa pe naturale. In jos cavitatea se deschide în clopot deci 
probabil o să fie suficient doar capul de puț și o mână curentă de acces. Zis și făcut. Repede hamul și restul de fiare pe mine. Mâna curentă pornită de pe o creangă sănătoasă a fagului. Capul de puț în “Y” din bucle pe două naturale zdravene. Carabinieră cu siguranță pe mijloc, nod și la vale… După cei 14m ai avenului am aterizat pe un morman de frunze sub care se întrevedeau nelipsitele pungi de plastic. In aer se împrăștia un ușor iz de hoit dar nu îmi dădeam seama de unde poate să provină. Știam de la Toni că avenul s-a folosit mai demult ca groapă de mortăciuni, totuși speram să nu mai fie cazul… Fundul avenului este plin cu bolovani, oase de animale și diverse gunoaie, clar ar necesita o ecologizare. Fac câteva fotografii, studiez posibilitățile de continuare. Dau și de sursa duhorii: trei pui de cățel aruncați. Croll, poignée și la deal. Parcurg repede verticala. Îl întreb si pe Ernő dcă vrea să coboare? sigur că da. Reglăm hamul pe măsurile lui și dă și el o tură scură în adâncurile calcaroase.
Strângem echipamentul și ne facem promisiunea că o să ne mai întoarcem. Ne continuăm excursia ocolind vârful Gălbinarea și căutând indicii ale unor goluri subterane și teme fotografice. Sunt câteva cavități dar foarte reduse ca dimensiuni. Ernő se cațără pe deasupra falezelor și prospectează și zona respectivă dar din păcate tot cu rezultate negative. Timpul trece repede. Ne lăsăm în vale 
spre mașină să apucăm să ajungem și la Peştera Mare din Satul Peştera (4/1271). Peisajul totuși nu ne lasă să avansăm prea repede. Luminile și cețurile își schimbă aspectul continuu oferind teme foto la tot pasul.
Plecăm mai departe cu mașina spre satul Peștera pe drumul care leagă cele două localități prin văi și dealuri. Când ajungem la drumeagul care ne duce la peșteră deja începe să se întunece dar e exact momentul în care cad ultimele raze solare pe Lancia (Bucegi) bun moment pentru câteva fotografii. Intrăm în peșteră cu scopul de a ne reaminti acestă cavitate și de a face câteva fotografii. Parcurgem galeriile până unde o putem face fără să ne murdărim prea tare. Și aici trebuie să ne mai întoarcem atît pentru o sesiune foto cum scrie la carte cât și pentru activități de cercetare speologică.
