Pestera Walter Gutt – Recartare – The beginnings
De mult am simtit nevoia unei cartari de precizie a Pesterii Walter Gutt. O reprezentare cartografica buna a unei pesteri poate fi utila din multe puncte de vedere: in primul rand ofera o viziune de ansamblu asupra pesterii, poate evidentia unele zone de studiat pentru posibile continuari, cu o ridicare la suprafata putem face corelatii intre suprafata si subteran si daca mai avem si o reprezentre 3D a galeriilor ne este mult mai usor sa intelegem labirintul subteran. Primele masuratori topografice in aceasta pestera le-am facut cu busola militara, cordelina cu noduri, inaltimi de om, aproximari de inaltime a galeriilor, calc
ule trigonometrice etc. In aceasta primavara am achizitionat ferarri-ul … un dispozitiv DistoX2. Pe aceasta cale multumim celor care ne-au ajutat cu redirectionarea a 2% din impozitul pe venit sau profit si astfel ne sprijina constant in activitatea de cercetare si protectie a mediului carstic. Utilizand acest dispozitiv nu se mai pune problema de aproximare: sub 0.5 grade la masuratorile de inclinatie si azimut si 1mm la distanta. Pentru a asigura corectitudinea scrierii si transcrierii datelor am folosit un telefon mobil inteligent cu Android impreuna cu aplicatia TopoDroid (versiunea pentru Android a batranului PocketTopo) dezvoltata constant de Marco Corvi caruia pe aceasta cale ii multumesc pentru raspunsurile prompte.
Ca urmare aveam toate instrumentele disponibile, vremea prognozata a fost una variabila dar numai buna de intrat in subteran, asa ca am hotarat sa incepem munca de cartare.
In data de 17 octombrie 2015 am plecat Geza si Coralia, intr-o echipa mica dar numai buna pentru acest scop, hotarati sa “luam la bani marunti” etajul superior al pesterii. Am zis ca o sa fie floare la ureche avand in vedere conditile tehnologice dar am ajuns sa stam 7 ore in subteran pentru a carta 169m. Nu am luat in calcul ca sunt multe diverticule pe care de obicei nu le parcurgem, ca pot exista explorari de facut pe parcurs si ca avem de facut multe radieri (in total s-au facut 521 de masuratori) pentru a ajuta reprezentarea ulterioara mai buna. Cu toate acestea am reusit sa ne incadram in timpul maxim estimat 🙂 . Confirmarea lucrului bine facut a aparut deja in subteran: aplicatia generand modelul 3D al pesterii, asa ca verificam din loc in loc ce anume rezulta in urma muncii depuse. Apareau galeriile aproximativ asa cum le stiam din primele cartari, buclele de galerii se inchideau.
Am avut parte si de surprize… o galerie care banuiam ca ajunge undeva aprope sa faca o bucla cu o sala, s-a confirmat! Surpriza cea mare am avut-o in sala finala unde am escaladat sa iau o viza si am vazut ca se poate merge mai departe, stramt, dar abordabil. Asa ca am luat o viza la un reper in necunoscut si am facut pasul inainte. Dupa un fel de gaura de soarece am intrat inr-o galerie pe diaclaza destul de stramta, frumoasa, alba, de la abundenta de montmilch. In mai multe zone ale acestei galerii apar radacini deci e foarte aprope de suprafata dar se si infunda dupa 16m. Intratul in zona noua a fost relativ usoara dar iesitul a fost destul de greu.
Am iesit cu bine la suprafata si spre bucuria noastra am gasit ciuperci in drum spre masina. Ajuns la masini am facut efortul sa spalam echipamentul la parau.
Urmeaza prelucrarea datelor cu Therion si desenarea hartii finale. Pe de alta parte trebuie sa continuam cartarea pesterii si sa aducem la suprafata cat mai multe informatii legate de acest sistem carstic.
