Trei chei si un deal
Deja de la intalnirea saptamanala a clubului ne-am hotarat sa facem o tura care sa se potriveasca cu vremea extrem de calda. Asa am combinat balaceala cu vizitarea unor fenomene exocarstice grandioase la sud de Piatra Craiului. Obiectivele nostre au fost complexul Cheita Cheii (Rudarita), Cheile mari ale Dambovitei si cheile Ghimbavului. Ne-am inceput tura din Valea Cheii unde ne-am lasat mijloacele de transport. De aici am traversat gradinile oamenilor (nu exista poteca de acces) si am ajuns la intrarea in Cheita Cheii sau Cheile mici. Acest sector de chei sunt cele mai accidentate 
si cele mai stramte dintre cele trei. La inceput se intra lin pe o poteca pe marginea paraului dar in fata noastra deja vedem pereti si tancuri de calcar care anunta apropierea obiectivului nostru propriuzis. Nu mergem mult si sub un abri urias trebuie sa ne schimbam bocancii cu sosete de neopren si incaltari de mers prin apa. In curand ajungem la locul unde peretii inalti calcar se strang incat poti sa-i atingi cu mainile. Aici este si o saritoare care totusi se poate cobori la liber. La baza ei este apa adanca – aviz celor care simt nevoia de o baie (fortata sau nu) racoritoare. Valea se deschide iar si in curand ajungem la confluenta ei cu Cheile mari ale Dambovitei. Aceste chei mici si frumoase sunt din pacate destul de poluate cu gunoaie aduse de viituri: in special pet-uri, diverse plastice, etc.
Cheile mari ale Dambovitei cum le zice si numele au dimensiuni considerabile. Inaltimea versantilor poate ajunge la 2-300m. Latimea lor in zona cea mai stramta este de 5-8m. Parcursul este mai facil prin apa, pe margine fiind frunze gigant si alte balarii. Totul a mers bine pana candm am dat de izvoarele care au inceput sa iasa din ambii versanti. Apa care venea din amonte era la o temperatura placuta, suportabila mai ales cu sosete de neopren in schimb apa izvoarelor (probabil la o temperatura de 5-6 
grade celsius) iti amortea picioarele atat de tare incat nu mai simteai piscaturile de urzica. Asta nu ne-a impiedicat sa admiram si sa studiem fiecare izbuc mai semnificativ. Relieful spectaculos si fenomenele carstice bogate ne-au captat atentia asa ca am ajuns pe neobservate la confluenta cu Cheile Ghimbavului. Si pe acest sector al turei noastre se pot observa din abundenta urmele civilizatiei: gunoaiele aduse de ape din satele din amonte.
La confluenta ne-a ajuns din urma si foamea… 
asa ca am savurat binemeritata masa acompaniata de razele calduroase ale soarelui care ne-au dezmortit membrele congelate.
Ne-am continuat drumul in amonte pe Cheile Ghimbavului. Valea este foarte salbatica, prea putin afectata de efectele civilizatiei umane. Spre fericirea noastra apa paraului care strabate cheile era mult mai calda decat cea din Cheile mari. Pe tot acest sector nu am gasit nici un izvor care sa contribuie cu apa rece la debitul paraului. In aproximativ doua ore am ajuns in capatul cheilor propriu zise. Aici valea se deschide si ne ofera o priveliste buna asupra versantului calcaros al 
muntelui Ghimbav. Aici am renuntat la incaltarile acvatice si am revenit la bocanci. Am mai urmarit valea in jur de 1.5km.
De aici am urmarit marcajul triunghi albastru care ne-a condus peste culmea care desparte Valea Ghimbavului de Valea Cheii (Rudaritei). Pe urcarea cu o diferenta de nivel de aproape 200m am avut ocazia sa ne incalzim corespunzator. La coborare am schimbat cateva vorbe cu ciobanii de la stana si am intins pasul sa ajungem in vale.
La intersectie soferii si cativa voluntari au plecat dupa masinile aflate la intrarea in Valea Cheii, restul grupului asteptandu-i aici.
A fost o zi plina dar ne-a mai ramas un lucru de facut: restante la spalat echipament. Ne-a oprit in drum si am tras prin perie corzile care in alte ture nu au putut fi spalate.
Data: 02.08.2015
Au participat: Alice, Coralia, Miruna, Adi, Geza, Marius, Toni si Tobita
Mai multe imagini din tura:
